Noutăți

Într-un articol anterior, vorbeam despre condițiile în care un minor poate călători în străinătate. Una dintre aceste condiții este, așa cum spuneam, aceea ca minorul să fie însoțit de către ambii părinți (sau de către reprezentantul legal). Dacă în primul caz lucrurile sunt clare, întrebarea este ce facem atunci când unul dintre părinți refuză să își manifeste acordul pentru ieșirea minorului din țară?

Înainte de a analiza situațiile posibile, este important să vorbim despre noțiunea de „autoritate părintească”, noțiune cunoscută în limbajul comun drept „custodie”, care poate fi comună sau exclusivă.     

Așadar, autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi și obligații cu privire la persoana și bunurile minorului, iar în linii mari ne vom referi la persoana care ia decizii cu privire la situația minorului (situația școlară, intervenții medicale, locuința minorului, deplasarea în străinătate, etc).

În ce situații este autoritatea părintească comună:

a) în cazul părinților căsătoriți;
b) în cazul copilului născut în afara căsătoriei, dar recunoscut de către tată;
c) precum și în situația în care, ulterior divorțului (dar nu numai), instanța de judecată stabilește că autoritatea părintească cu privire la minor se va exercita în comun de către ambii părinți. 

Situația opusă, respectiv aceea în care autoritatea părintească este exclusivă, se  regăsește în umătoarele exemple:

a) cauzele în care situația minorului s-a discutat anterior intrării în vigoare a Codului civil (respectiv înainte de 01.10.2011) și aceasta deoarece, în ipoteza divorțurilor pronunțate pe baza reglementării anterioare (Codul familiei), vorbeam despre „încredințarea minorului spre creștere și educare” unuia dintre părinți, ceea ce reprezenta corespondentul noțiunii de autoritate părintească din prezent;
b) situația în care după divorț (sau în urma unei alte cereri în instanță), instanța de judecată stabilește ca autoritatea părintească să se realizeze în mod exclusiv de către unul dintre părinți;
c) situația copilului născut în afara căsătoriei și care nu are paternitatea stabilită (spre exemplu, copilul care nu a fost recunoscut de către tată);
d) situația părintelui care exercită singur autoritatea părintească în urma decesului celuilalt părinte, caz în care va face dovada cu certificatul de naștere al minorului și certificatul de deces al părintelui.

Aceasta înseamnă că în celelalte cazuri în care părintele exercită singură autoritatea părintească, acesta poate călători cu minorul sau dimpotrivă, este suficient doar acordul său în cazul în care copilul va călători cu o altă persoană.

Este important de știut că acordul pentru ieșirea minorului din țară se va da sub forma unei declarații notariale.

Concluzia este că, în toate cazurile în care care autoritatea părintească este comună, iar unul dintre părinți fie nu dorește, fie se află în imposibilitatea de a încuviința călătoria minorului în străinătate, singura soluție o reprezintă sesizarea instanței cu o acțiune prin care se solicită suplinirea acordului părintelui. 

Totodată, important de știut este faptul că, în cazurile urgente, obținerea acestui acord se poate realiza în cadrul unei ordonanțe președințiale (o procedură specială, care permite pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu celeritate), fiind esențial să se facă dovada urgenței (spre exemplu, putem atașa biletul de avion sau invitația de a participa la un eveniment în străinătate sau alte probe, în funcție de situația concretă). 

De regulă, o astfel de cerere este însoțită de o altă solicitare cu caracter curent și urgent, spre exemplu suplinerea acordului părintelui pentru eliberarea pașaportului minorului. În practică, de regulă, se formulează și alte solicitări care vizează schimbarea situației juridice a minorului, spre exemplu dacă în prezent autoritatea părintească este comună, se poate solicita  odată cu cererea de suplinire a acordului părintelui și exercitarea autorității părintești în mod exclusiv sau schimbarea locuinței minorului, etc. 

Totodată, este necesar ca solicitantul să facă dovada faptului că celălalt părinte se opune în mod abuziv plecării minorului din țară sau, dimpotrivă, imposibilitatea acestuia de a-și manifesta acest acord.

Aceeași procedură va fi urmată și în celalte cazuri în care există divergențe între părinți cu privire la deciziile care trebuie luate în cazul copilului (spre exemplu, schimbarea locuinței,  grădiniței sau școlii, etc)