Legăturile personale cu minorul reprezintă un drept recunoscut de lege în favoarea copilului, a părinților, a rudelor, precum și a altor persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Potrivit dispozițiilor legale, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
De asemenea, copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie (art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului).
În ipoteza în care părinții se despart, indiferent dacă această separare este urmată de un divorț sau nu, pot apărea frecvent conflicte cu privire la “păstrarea legăturii” dintre părintele nerezident și copilul minor.
În practică, o eroare frecventă este aceea de a considera că, dacă părintele nu are o hotărâre judecătorească (eventual un titlu executoriu) care să stabilească și să enumere modalitățile în care va păstra legătura cu copilul său, atunci acest părinte nu are dreptul de a vedea minorul, caz în care totul s-ar desfășura la latitudinea părintelui cu care locuiește copilul.
Din contră, această afirmație nu este corectă, întrucât părintele care nu locuiește cu copilul are dreptul de a păstra legături personale cu acesta, iar dificultățile există mai ales în ceea ce privește eventuala executare silită a acestui drept.
Într-un articol mai vechi, intitulat Problematica restrângerii dreptului de păstrare a legăturilor personale cu minorul în contextul Covid-19, pe care l-am publicat în coautorat cu domnul prof. univ. dr. Adrian Constantin Stoica, am arătat că „inexistența unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu lipsa dreptului de a avea legături personale și nu înseamnă decât atât. Că, o instanță de judecată nu a statuat cu privire la conținutul și întinderea dreptului său. De altfel, pentru tată, acest drept s-a născut cu ocazia recunoașterii filiației față de minor, dar este o realitate faptul că, în practică, survin diverse impedimente în exercitarea acestui drept, precum și imposibilitatea executării silite. Notăm că impedimentul nu este absolut, deoarece, deși nu putem vorbi despre o executare silită stricto sensu în lipsa unei hotărâri judecătorești, există totuși variante alternative pentru a obține concursul instuțiilor statutului cu atribuții în domeniul protecției copilului.”
Deși studiul a fost publicat în contextul pandemiei Covid-19, concluziile și soluțiile formulate acolo își păstrează actualitatea și în contextul conflictelor care apar frecvent între părți cu privire la menținerea legăturilor personale cu minorul după separare sau după divorț.
Dacă vă confruntați cu dificultăți privind exercitarea dreptului de legături personale cu minorul, stabilirea unui program de vizitare sau conflicte apărute după separare ori divorț, puteți consulta și serviciile mele din aria Dreptul familiei. Asistența juridică poate viza atât clarificarea drepturilor părintelui nerezident, cât și formularea demersurilor necesare pentru protejarea interesului superior al copilului.
Alte subiecte care te-ar putea interesa:
Pentru o perspectivă mai amplă asupra relațiilor personale ale copilului cu membrii familiei, poți consulta și articolul despre dreptul bunicilor de vizitare, precum și articolul referitor la dreptul bunicilor sau al altor persoane din familie de a vizita minorul. Aceste articole completează problematica legăturilor personale cu minorul din perspectiva familiei extinse.
Autor: Avocat Paula Alina Lupu, Baroul Iași
Notă: Informațiile din acest articol au fost redate într-un limbaj uzual, pe înțelesul justițiabililor și al persoanelor fără cunoștințe juridice.
Se interzice preluarea, distribuirea integrală sau parțială a conținutului acestui site, fără indicarea autorului și a sursei, cu link activ, sub sancțiunile prevăzute de Legea 8/1996 privind drepturile de autor.
