Copilul separat de unul dintre părinți are dreptul de a păstra legătura cu celălalt părinte. Totodată, acesta are dreptul de a-si cunoaște rudele, de a avea si de a menține legături personale cu acestea, dar si cu alte persoane de care copilul s-a bucurat in viată de familie. Părinții sau reprezentantul legal nu pot îngrădi acest drept decât in măsura in care contravine interesului superior al copilului. In situația in care nu le este permisa exercitarea acestui drept, bunicii, frații, surorile sau familia extinsa pot solicita instanței de judecata stabilirea unui program de încuviințare a legăturilor personale cu minorul, care se poate concretiza in principal printr-un program de vizitare a minorului, găzduirea temporara a acestuia, dar si obligarea părinților/părintelui sau a celui care are in grija minorul de a comunica informații cu privire la acesta, inclusiv fotografii recente, informații cu privire la situația școlara, medicala, etc.
In vederea asigurării înapoierii minorului la locuința sa la terminarea perioadei de vizita, instanța de judecata poate dispune una sau mai multe masuri cu caracter asiguratoriu sau garanții precum: amenda pe zi de întârziere, depunerea actului de identitate la o instituție anume desemnata de către instanță pe durata vizitei, precum si depunerea unei garanții reale sau personale de către persoana care urmează sa preia copilul. In astfel de cauze este obligatorie ascultarea de către instanța de judecata a minorului care a împlinit vârsta de 10 ani, dar poate si ascultat si minorul sub 10 ani daca instanța considera necesar.
Cadrul legal: Legea 272/2004, art.264, art. 401, 405 Cod civil
foto: https://happykidsafterdivorcetraining.com/the-3-biggest-mistakes-of-divorced-parents/
